PET-urile dispar în 800 de ani, pentru că nu sunt biodegradabile. Nesimţiţii, niciodată!, deşi, sunt biodegradabili.

luni, 4 aprilie 2011

Povestea unui câine salvat

De pe blogul unui câine isteţ (o fi un pleonasm?!), preiau un articol cu temă ecologică:

V-am povestit că duc o viaţă de câine. Tocmai, am aflat povestea unui câine japonez. Care, ca orice japonez, face minuni!

"O veste incredibilă soseşte din Japonia: paza de coastă japoneză a reuşit să salveze un câine ce plutea în derivă pe acoperişul unei case devastate de tsunami-ul ce a lovit Japonia acum 3 săptămâni.

Căţelul a fost descoperit la 1.8 km în larg, în zona prefecturii Miyagi. Paza de coastă japoneză l-a observat din elicopter, însă prima tentativă de salvare a eşuat. Câinele, speriat de apropierea elicopterului, a sărit de pe acoperişul casei pe un lemn ce plutea în apropiere.
A doua tentativă a salvatorilor japonezi a fost încununată cu succes, aceştia apropiindu-se de patruped cu ajutorul unei bărci cu motor şi prinzându-l cu o plasă.

Odată capturat, căţelul a fost hrănit cu biscuiţi şi salam. Oficialii japonezi nu înţeleg cum a reuşit acesta să supravieţuiască timp de 3 săptămâni."

Mă bucur pentru vărul din Japonia, pe care a pus mâna Paza de coastă. Şi eu am avut noroc: dacă nu punea Zamfir mâna pe mine, marinar aş fi ajuns! A propos de similitudini: de ziua lui, Zamfir m-a hrănit, pe coclauri, tot cu biscuiţi şi salam!


Notă: imaginile sunt preluate din articolul originar. Excepţie: ultima, poza cu Ulise - mâncător de biscuiţi şi salam!

Un comentariu:

  1. Mă bucur pentru câinele salvat. Mă bucur şi pentru Ulise!

    RăspundețiȘtergere