Casă ecologică

Iată câteva realizări de astăzi, în materie de Case ecologice:

Casa Locarno, Locarno, Elveţia - Cu vedere la Lago Maggiore în Elveţia, Casa Locarno a fost proiectată de Designyougo pentru a consuma cât mai puţină energie. Panourile solare de pe acoperiş încălzesc apa şi instalaţiile de sub podele în majoritatea lunilor anului, iar design-ul casei permite o iluminare eficientă pe timpul zilei.

Sediul Swarovski, Lacul Zurich, Elveţia - Construită pe malul estic al Lacului Zurich, structurile transparente găzduiesc peste 500 dintre oficialii fabricantului de cristale Swarowski. Clădirile au formă de potcoavă şi un consum redus de energie, folosind apa lacului Zurich pentru încălzire şi răcire.

OS House, Racine, Wisconsin, SUA - Este o casă de familie construită pe malul lacului Michigan şi a fost proiectată de Johnsen Schmaling Architects pentru a beneficia de un maximum de ventilaţie naturală şi expunere solară. Sistemul instalaţiilor sanitare este compact şi proiectat pentru a economisi cât mai multă apă.

Velodrome, Londra, Marea Britanie - Aflat la nord de Olympic Park din Londra, Velodrome îşi va deschide porţile în această vară pentru a primi zeci de mii de fani în timpul Jocurilor Olimpice şi Paralimpice din 2012. Velodrome a fost construit din materiale uşoare şi proiectat pentru a reflecta design-urile bicicletelor. Luminile din tavanul sălii au fost poziţionate strategic, în timp ce deschiderile contribuie la ventilarea în mod natural a arenei.

FUSMH, Madison, Wisconsin, SUA - Casa de Întruniri a Societăţii Unitariene reprezintă o extindere a istoricei Case de Întruniri din Madison. Clădirea este cu 40% mai eficientă decât clădirile de acelaşi tip, la construirea cărora nu au fost utilizate inovaţiile de tip LEED-Gold. Senzorii pentru dioxid de carbon declanşează un sistem de ventilaţie care permite salvarea energiei atunci când spaţiile nu sunt ocupate.

Casa din Shimogamo, Kyoto, Japonia - Din fiecare cameră se poate admira verdeaţa din jurul casei. Spaţiul verde din jurul structurii contrastează într-un mod plăcut cu materialele industriale din care casa a fost construită.

Şcoala Sandal Magna, Wakefield, Marea Britanie - Şcoala primară din Wakefield este una dintre cele mai eficiente şcoli în privinţa consumului de oxigen din Marea Britanie. Ventilaţia aerului este 100% naturală, iar complexul arhitectural beneficiază de o modalitate eco de încălzire şi răcire.

Fundaţia Livestrong, Austin, Texas, SUA - Un depozit vechi de 50 de ani a fost modificat şi transformat într-o clădire certificată LEED-Gold. 90% dintre materialele obţinute în urma demolării depozitului au fost reciclate şi folosite pentru construirea noii structuri.

Ixsir Winery, Basbina, Liban - Vinăria Ixsir combină o casă feudală restaurată, veche de 400 de ani, cu o construcţie ai cărei pereţi permit creşterea plantelor în interiorul lor. Pivniţele se comportă ca un burete termic, creând echilibrul necesar de temperatură şi umiditate.

Park Hotel Hyderabad, Hyderabad, India - Hotelul de cinci stele a primit distincţia LEED Gold, şi se deosebeşte de clădirile tradiţionale prin implementarea strategiilor durabile de proiectare, concentrate pe iluminarea naturală a spaţiilor interioare.

CNN a realizat un top 10 al celor mai premiate clădiri care au fost recunoscute de către comunitatea internaţională a arhitecţilor nu doar pentru design, ci şi pentru stilul arhitectural ecologic pe care îl promovează.

Sursa foto: wikipedia

Astăzi, foarte mulţi ne batem cu cărămida-n piept că „suntem ecologişti”. Nu contează că mergem la Chei cu maşina, nici că facem focul pe iarbă virgină (nu puteam face pe vatra existenta, deja), nu contează că ardem gunoiul amestecat (hârtie, PET, lemne şi coji de cartofi) şi oferim naturii fumul de rigoare.

Eram ecologist, încă de pe vremea când nu exista acest cuvânt pe meleagurile mioritice. Prin '61, când familia noastră ieşea la iarbă verde, tot ce coboram din portbagajul nemţesc al ataşului Simson legat de IJ-ul rusesc, trebuia să punem înapoi. Mai puţin ceea ce am mâncat. Deviza părinţilor mie era: „să nu lăsăm urme de trecere”, adică: fără gunoaie lăsate în natură. Ca să se poată bucura de iarba curată şi cei care vin după noi! – era lămurirea oferită de părinţii mei.

Apoi, ca să nu mă plictisesc, în anul în care am fost pensionar de boală şi după-aceea, schiţam casa visului meu. Cu scheme de reducere la maxim a costurilor de construcţie (o vedeam rotundă: un cilindru cu un trunchi de con pe el!) şi de întreţinere (acoperişul îmi colecta apa de ploaie într-un rezervor, conductele prin care cobora aveau turbine, la subsol era generatorul de biogaz, căldura fumului evacuat preîncălzea apa care intra în centrala termică, iar, holul central şi casa scărilor distribuiau căldura - produsă la centrala termică şi în bucătărie – la diferitele etaje). Era o casă ecologică avant la lettre!

Zamfir POP - cofondator AEFC