*
Nu chiar în orice seara, ci, în cele de luni spre marti.
Plutiştii - aşa se denumesc cei care gestionează blogul Cu pluta pe Arieş - au aflat că este ceva mizerie în jurul nostru. Marta Pojoni - de la Slow Food Turda - scrie postareaFiind o perioadă mai plăcută, nesperat de cald în mijlocul iernii, ne-am decis împreună cu câţiva prieteni să facem o ieşire în zona păşunii din Poiana spre Câmpia Turzii, ajungând în cele din urmă la Hărcana. Această ieşire se datorează dorinţei de a descoperi zone care să devină trasee pentru călărie atractive pentru turiştii care ne vizitează. Frumoase peisaje, mai ales că am avut parte de o uşoară încălzire care a facut iarba să crească. Cei trei cai ai prietenului meu au fost foarte fericiţi de ocazia acestei excursii, după o perioadă cam lungă în care au stat doar în grajd şi prin curte. Entuziasmul nostru nu a durat mult pentru că doar dupa câteva minute de la pornirea noastră din curte, spre Arieş, ajungând pe păşunea din Poiana, ne-am lovit de: mormane de moloz adunate în aceste locuri de concetăţenii noştri cărora li se pare foarte comod să le depoziteze aici după ce au terminat modernizarea locuinţelor; deşeuri de sticlărie provenite de la făbricuţele din zonă; cauciucuri aranjate în grămăjoare; nelipsiţi fiind şi sacii cu gunoi menajer de la gospodăriile localnicilor. Am facut slalom printre mormanele de deşeuri, şi aici mă refer la zone de sute de metri pătraţi unde nu găsesti o bucată de teren fără reziduuri depozitate la întâmplare.
În concluzie: constat că inspectoarea de mediu, care are biroul la Primăria Turda, se ocupă de … treaba ei cu ce, iar, eu, când voi mai găsi astfel de atentate la mediu va trebui să sesizez Garda de mediu de la Cluj?! Sau Garda Naţională de mediu ori cea Europeană?!
Invitatii sunt jurnalistii Antoniu Bumb si Radu Pascondea cu reportajul video "Reciclatorul". Cateva cuvinte despre material:
În tradiţionala cutumă românească, conform căreia hârtia şi râul suportă orice, cineva nu a mai avut ce face cu o anumită cantitate de substanţă (ceva chimicale, şampon, detergent, probabil, expirate) şi i-a dat drumul pe canal.
Viitura verde i-a speriat până şi pe muncitorii care lucrează la consolidarea malurilor.
Iată cronologia, constatată de subsemnatul:
12,19 – apelul telefonic prin care sunt informat de poluare;
circa 12,30 – ajung în zonă şi mi se prelevă o cantitate din apa poluată într-o butelie PET;
12,40 – încep demersurile de aflare a numărului de telefon al inspectorului de specialitate pentru protecţia mediului din Primăria Turda (la precedenta întâlnire, am dat, fără să primesc, o carte de vizită!);
13,20 – Camelia Mic, inspector de specialitate pentru protecţia mediului din Primăria Turda, soseşte la faţa locului; încă se mai vede poluarea, chiar dacă verdele a cam dispărut, semn că emisia de substanţe poluante a fost stopată la sursă; îi înmânez proba prelevată;
18,00 – Sunt informat telefonic de Camelia că proba furnizată de mine este în drum spre laboratoarele Apelor Române pentru analiză. Promite că, în câteva zile îmi va furniza buletinul de analiză şi îmi va comunica măsurile luate. Sper să nu uite. Primit că o voi ajuta!
Aşa cum discutam şi la faţa locului: chiar dacă nu se reuşeşte depistarea şi amendarea făptaşului, poate, se va adresa un avertisment posibililor făptaşi şi se va evita, astfel, repetarea poluării. Tot ar fi mai mult decât nimic.
Mulţumesc persoanei care m-a informat despre eveniment! Împreună, el, eu, autorităţile, vom reuşi să mai schimbăm din mentalitatea conform căreia râul suportă orice şi, nu peste foarte mult timp, vom vedea din nou, pe Valea Racilor … raci!
Astăzi, România este în criză. După ce a fost în tranziţie. Nimeni nu ştie încotro o luăm, dar, sigur, o luăm în jos! Spre "Cireşica", după cum ne îndeamnă şi Preşedintele!În toată acestă glumă numită actualitate, mai suntem câţiva care nu ne putem vedea de treburile noastre şi ne zbatem să facem, dacă nu o Românie mai bună, măcar una mai curată. Am preluat exemplul estonienilor şi vrem să o facem într-o singură zi, în 25 septembrie! Despre toată această tevatură, am găsit un fel de dare de seamă, care sintetizează situaţia, mai bine de cum aş reuşi eu să o fac. Împart textul selectat din articolul Cât de „verde“ este românul?, scris de Sandra Scarlat, în mai multe postări. După ziua de curăţenie generală, voi reveni cu concluzii.
Mai mult de jumătate dintre români nu sortează deşeurile în funcţie de materialul din care sunt făcute, pentru că nu au unde (69%), n-au timp (9,7%) sau pur şi simplu din comoditate şi neglijenţă (5,7%), reiese dintr-un studiu realizat anul trecut de ECOTIC şi Daedalus Millward Brown. Dintre cei care colectează selectiv (49,4%), cei mai mulţi aruncă separat plasticul (86,2%), hârtia (73,5%), sticlele (47%), produsele metalice (21,5%) şi echipamentele electrice şi electronice (14,6%).
Astăzi, România este în criză. După ce a fost în tranziţie. Nimeni nu ştie încotro o luăm, dar, sigur, o luăm în jos! Spre "Cireşica", după cum ne îndeamnă şi Preşedintele!În toată acestă glumă numită actualitate, mai suntem câţiva care nu ne putem vedea de treburile noastre şi ne zbatem să facem, dacă nu o Românie mai bună, măcar una mai curată. Am preluat exemplul estonienilor şi vrem să o facem într-o singură zi, în 25 septembrie! Despre toată această tevatură, am găsit un fel de dare de seamă, care sintetizează situaţia, mai bine de cum aş reuşi eu să o fac. Împart textul selectat din articolul Cât de „verde“ este românul?, scris de Sandra Scarlat, în mai multe postări. După ziua de curăţenie generală, voi reveni cu concluzii.
„Este un proiect de bun-simţ, nici măcar nu l-aş numi de ecologie. Poate o ecologie primitivă: ne strângem din urmă, ceva ce trebuia să facem demult", explică iniţiatoarea. Deşi a avut momente de ezitare, Liana Buzea spune că acum nu mai are dubii că proiectul va reuşi. „Întrebarea este cum?" Va fi o provocare şi pentru organizatori, dar mai ales un test pentru a afla cât de ecologişti sunt românii.
"Spiritul de asociaţie, trebuie să constatăm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi. Numărul deosebitelor societăţi române, pe faţă sau secrete, este astăzi aproape incalculabil. Românul cît trăieşte trebuie să fie membru în mai multe societăţi; ba ceva mai mult, sunt români cari, chiar înainte de naştere, sunt membri în "Cornelia, societatea mamelor române pentru ajutorul mutual în caz de naştere"; iar alţii, chiar după ce mor, continuă a fi membri activi în societatea de îngropăciune mutuală: în schimbul unei neînsemnate cotizaţiuni, orice membru, la caz, doamne fereşte, de moarte, are dreptul a fi îngropat cu muzica. Ca orice român, am căutat şi eu să fac parte din cât mai multe societăţi. Până mai zilele trecute, eram membru la opt; astăzi, graţie stăruinţelor celebrului meu amic, eminentul pedagog Mariu Chicoş Rostogan, am onoare a fi membru la nouă. A noua, cea din urmă, îmi pare mie că este societatea cea mai binevenită; ea răspunde la o mare şi arzătoare necesitate naţională. Cititorul se va convinge îndată cât de urgentă nevoie aveam de înfiinţarea noii noastre societăţi.". Nu cred că mai este cazul, pentru cei care au trecut pe la şcoală, altfel decât gâsca prin baltă, că textul de mai sus este citat din nuvela Românii verzi de Ion Luca Caragiale. scrisă în 1901 şi atât de actuală şi astăzi.Astăzi, România este în criză. După ce a fost în tranziţie. Nimeni nu ştie încotro o luăm, dar, sigur, o luăm în jos! Spre "Cireşica", după cum ne îndeamnă şi Preşedintele!
Cât de „verde“ este românul?
„Prima reacţie a fost: nu pot să fac aşa ceva în România. Era o organizare care părea imposibilă. Apoi, am luat-o ca pe o provocare", spune Liana Buzea. Din septembrie 2009, când s-a anunţat proiectul în România, s-au adunat peste 2.000 de oameni în echipa de organizare din toată ţara, iar pe site-ul proiectului (www.letsdoitromania.ro) s-au înscris până în prezent 5.500 de voluntari care vor să ia parte la acţiunea de curăţenie.
Echipa de coordonare va organiza centre de informare în fiecare judeţ al ţării şi va afişa toate informaţiile pe site, astfel încât oricine doreşte să participe să poată afla imediat unde să se prezinte pentru a fi inclus într-un grup de voluntari. Organizatorii spun că vor încerca să asigure echipament pentru toată lumea, dar recomandă voluntarilor să vină pregătiţi de acasă cu o rolă de saci de gunoi şi o pereche de mănuşi.Articolul Cât de „verde“ suntem? este preluat de pe www.zamfirpop.com
va urma
