PET-urile dispar în 800 de ani, pentru că nu sunt biodegradabile. Nesimţiţii, niciodată!, deşi, sunt biodegradabili.

vineri, 22 aprilie 2011

Bomba ecologică: Băile Sărate Turda

Ieri, 21 aprilie, pe la orele 16, am fost sunat şi mi s-a spus că la Băile Sărate Turda,
canalizarea deversează în zona cu nămol sapropelic
Astfel, nămolul sapropelic, ce s-a format în mii de ani, …
Pe un alt blog, scriam: La Băi, parcă o aud pe „aia de la mediu de la primărie”: “nu-i mare lucru, doar, canalizarea curge bine-mersi în zona cu nămol sapropelic, distrugând ce s-a format în mii de ani, da’, nu-i pericol, s-a făcut analiza, da-i secret!”!



Astăzi, 22 aprilie, la orele 11,30, am sunat la Garda de mediu şi am vorbit cu Mircea Gocan. M-a asigurat că:
- mesajul pe e-mail trimis azi-noapte, va fi repartizat unui inspector din zonă;
- dacă vreau un răspuns mai rapid, să sun din nou în cursul săptămânii viitoare.
Ca şi la poliţie, important este răspunsul formal la sesizare, nu, neapărat, rezolvarea problemei?!
L-am asigurat şi eu că ... în cursul săptămânii viitoare nu mai are rost să sun pentru că
balta cu nămol se transformă în balta cu rahat!

Dacă voi primi vreun răspuns înainte de 23 august, vă voi comunica!


După cum se vede şi din imaginile de mai sus, în plimbarea de ieri, am mai văzut şi puzderie de grămezi de gunoaie aruncate cam peste tot şi de focuri "sacre" de curăţare a gunoaielor prin ardere!

vineri, 15 aprilie 2011

Şi la Dumbrăvioara sunt berze

Şi la Dumbrăvioara sunt "câteva" cuiburi de berze.



Deci, dacă ne-am lua după Ciurdaru din Cluj Napoca - ticălosul care a stricat un cuib de barză în Ciurila, sub pretextul că "berzele fac mizerie mare"!, - ar trebui să fie multă mizerie în acest sat. Pentru că la Dumbrăvioara sunt ... peste 20 de cuiburi de berze.



Ce ziceţi?
N-ar merita ca Cirudaru să-şi vadă casa stricată de săteni pentru că este o mare murdărie să nu respecţi nici tradiţiile poporului tău, nici legile ţării, nici mediul înconjurător!

miercuri, 13 aprilie 2011

Gunoaiele de pe coclauri

Imaginile de mai jos sunt colectate din hălăduirile mele de pe cocaluri. Nici nu are importanţă de unde este una ori alta dintre imagini, pentru că ... peste tot este la fel.
Aproape că nu există pajişte fără PET-uri care marchează trecerea beţivilor. Nu există vale fără căruţa de gunoaie "basculată" de pe pod de "gospodarii" satelor din preajmă.
Nu există funcţionari din Primării, poliţişti, inspectori de mediu, ... decât pe statele de plată.

Fără gunoaie sub indicatorul ce interzice depozitarea gunoaielor, ...
... nu am avea dovada că suntem în România!

Dacă nu-s gunoaie, trebuie să fie ulei sau vopsea

Dacă nu murdărim, ardem!


joi, 7 aprilie 2011

Epilog fericit la ... Incredibil, dar, trist şi adevărat

Aşa cum mi-a promis, Alina Mera, director la Şcoala din Ciurila, mă ţine la curent cu evenimentele din sat, legate de berze.
Iată, ce-mi scrie în ultimul mesaj primit:
„Protestul nostru de azi, 6 aprilie 2011, a fost unul foarte simplu, dar, l-am făcut din tot sufletul.
Vestea proastă este că CIURDARU LUCIAN a venit din nou, astăzi dimineaţă, a stricat ce mai rămăsese din cuib şi a legat o scândură lungă şi ascuţită, pe care o vedeţi ca o ţeapă.
Vestea bună e că
deşteptul cedează! Adică, barza noastră s-a mutat cu vreo 50 de metri mai sus, în centrul satului, în faţa Primăriei, lângă Poliţie! Sperăm din suflet să nu mai fie deranjate şi să ajungem să vedem puii zburând şi anul acesta!”
Semnează: Alina Mera şi Clasa verde de la Şcoala din Ciurila
Iată, un adevărat album de familie,
cu imagini ale cuibului locuit de familia de berze,
de mai mulţi ani,
distrus de CIURDARU LUCIAN,
sub oblăduirea Primarului şi a Poliţiei, care ...
... vor lua măsuri.
Cândva!
Deocamdată, copiii din Ciurila sunt fericiţi că berzele nu au plecat din satul lor!
Berzele nu s-au supărat ca CIURDARU pe sat!

miercuri, 6 aprilie 2011

Incredibil, dar, trist şi adevărat (2)

Va rog din suflet, ajutati-ma sa ajut aceste doua berze sa nu plece si sa nu ramina fara cuib.

Pe drumul spre Ciurila, am fotografiat două cuiburi de berze în Crăeşti. La Ciurila, am fotografiat cuibul de lângă Primărie, distrus, şi am discutat cu Alina Mera despre incident.
Am discutat cu Primarul. Diplomatic sau birocratic, mi-a spus că "vor cerceta în legislaţie ca să vadă ce pot face". Faptul că stâlpul cu cuib este în afara proprietăţii respectivului, pe domeniul public, deci, jmekerul nu avea nici un drept să se atingă de stâlp sau de cuib, i-a scăpat. Dar, a recunoscut că nu este o faptă lăudabilă.
Am discutat cu un poliţist. Diplomatic sau birocratic, mi-a spus că "el este nou şi nu ştie despre ce este vorba". Probabil, a căzut şi el în Ciurila, în acelaşi moment în care a căzut de pe stâlp cuibul distrus de jmekerul cu nume predestinat!
Am discutat cu doi "vecini" de-ai berzelor. Mi-au spus acelaşi lucru: de când sunt berze în sat, nu mai sunt şerpi prin grădini!
Am comunicat firmei ROMSTAL (aşa scrie pe maşina cu care vine jmekerul de la Cluj Napoca) şi Asociaţiei Ornitologice despre faptă şi aştept să primesc opiniile lor.
"Domnule" CIURDAR IOAN LUCIAN, eu nu sunt ecologist în declaraţii, ci, în fapte!
Te asigur că nu vei fi mai fericit (deloc! îţi garantez!) dacă nu laşi în pace berzele MELE din Ciurila!
Nu-ţi plac berzele? Rămâi în oraş: pe-acolo nu sunt cuiburi de berze care să te deranjeze!
Dacă ţi-ai cumpărat teren şi-ţi faci casă în sat, nu ai cumpărat dreptul de a face rău sătenilor. Oamenii din Ciurila sunt bucuroşi că au berze pe-aproape de casele lor!
Aş vrea să mă crezi şi să mă înţelegi:
aceste berze, nu trebuie sa plece şi nu trebuie să rămână fără cuib!

marți, 5 aprilie 2011

Incredibil, dar, trist şi adevărat

Ca ecologist, aflu, văd, de multe ori adevărate crime faţă de mediu. Astăzi, m-a sunat colegul Korosfoy, de la Asociaţia Ecologistă "Floarea de Colţ", şi mi-a spus o poveste incredibilă. Pentru că el tocmai pleca spre Focşani, m-a rugat să mă ocup eu de păţanie.
Mai întâi, am luat legătura cu persoana care a reclamat josnica faptă. Am rugat-o să-mi explice despre ce este vorba şi am primit e-mail-ul de mai jos:

Subject: barza din ciurila
In martie 2008, o pereche de berze a reusit sa-si construiasca un cuib in comuna Ciurila, pe str. Principala la nr. 9.
Batrinii satului spun ca de 100 de ani nu au mai fost berze in sat. Bucuria noastra s-a terminat in acest an (2011), in ultima saptamina din luna martie. Domnul CIURDAR IOAN LUCIAN, care isi construieste o casa la acest numar, a considerat de cuviinta sa-si cheme doi prieteni si sa rupa cuibul in doua si sa-l arunce la gunoi.
Berzele s-au intors dupa obicei, in ultima saptamina din luna martie, intr-o zi de miercuri (coincidenta sau nu, miercuri in 30 martie au venit si berzele din satul Salicea si satul Prunis, ambele din comuna Ciurila). Ale noastre au inceput sa-si construiasca un cuib nou, dar erau ca mesterul Manole. Ele carau crengute toata ziua si domnul CIURDAR IOAN LUCIAN le imprastia in 30 de secunde.
Suparati, mai multi vecini ne-am permis sa-l intrebam daca nu-i pare rau, daca nu-l doare sufletul, de ce a facut acest lucru si de ce continua sa strice cuibul berzelor. Ne-a spus sa-l lasam in pace si sa ne vedem de treaba, pe el il deranjeaza mizeria care apare pe trotuarul de la poarta si pe camera de centrala. Deocamdata, camera de centrala a acestui distins domn nu exista si probabil sa apara, undeva prin luna august, cind berzele nu-l mai deranjeaza.
Din 2008 incoace, berzele vin intotdeauna dupa Buna Vestire, 25 martie, si pleaca in mod constant la Sfinta Marie, 15 august.
L-am reclamat pe acest domn la Postul de Politie din comuna si la Primarie, apoi, am cautat o asociatie de protectia animalelor care sa ne ajute. Am gasit sprijin la un singur domn care ne-a spus ca reprezinta Asociatia Floarea de Colt, restul asociatiilor ne-au spus ca se ocupa doar de ciini (nici asta nu mi se pare foarte in regula).
Va rog din suflet, ajutati-ma sa ajut aceste doua berze sa nu plece si sa nu ramina fara cuib.
martori la distrugere: Alina Mera, director scoala Ciurila, Moldovan Vasile, electrician, Lelea Marie, prima casa de linga bloc, si altii

După câteva ore, eram pe drum spre Ciurila. Am fotografiat două cuiburi de berze în Crăeşti. La Ciurila, am fotografiat cuibul de lângă Primărie, distrus, şi am discutat cu Alina Mera despre incident:



... apoi, ...
pentru conformitate, Zamfir POP
- va urma -

luni, 4 aprilie 2011

Povestea unui câine salvat

De pe blogul unui câine isteţ (o fi un pleonasm?!), preiau un articol cu temă ecologică:

V-am povestit că duc o viaţă de câine. Tocmai, am aflat povestea unui câine japonez. Care, ca orice japonez, face minuni!

"O veste incredibilă soseşte din Japonia: paza de coastă japoneză a reuşit să salveze un câine ce plutea în derivă pe acoperişul unei case devastate de tsunami-ul ce a lovit Japonia acum 3 săptămâni.

Căţelul a fost descoperit la 1.8 km în larg, în zona prefecturii Miyagi. Paza de coastă japoneză l-a observat din elicopter, însă prima tentativă de salvare a eşuat. Câinele, speriat de apropierea elicopterului, a sărit de pe acoperişul casei pe un lemn ce plutea în apropiere.
A doua tentativă a salvatorilor japonezi a fost încununată cu succes, aceştia apropiindu-se de patruped cu ajutorul unei bărci cu motor şi prinzându-l cu o plasă.

Odată capturat, căţelul a fost hrănit cu biscuiţi şi salam. Oficialii japonezi nu înţeleg cum a reuşit acesta să supravieţuiască timp de 3 săptămâni."

Mă bucur pentru vărul din Japonia, pe care a pus mâna Paza de coastă. Şi eu am avut noroc: dacă nu punea Zamfir mâna pe mine, marinar aş fi ajuns! A propos de similitudini: de ziua lui, Zamfir m-a hrănit, pe coclauri, tot cu biscuiţi şi salam!


Notă: imaginile sunt preluate din articolul originar. Excepţie: ultima, poza cu Ulise - mâncător de biscuiţi şi salam!