Epilog fericit la ... Incredibil, dar, trist şi adevărat

Aşa cum mi-a promis, Alina Mera, director la Şcoala din Ciurila, mă ţine la curent cu evenimentele din sat, legate de berze.
Iată, ce-mi scrie în ultimul mesaj primit:
„Protestul nostru de azi, 6 aprilie 2011, a fost unul foarte simplu, dar, l-am făcut din tot sufletul.
Vestea proastă este că CIURDARU LUCIAN a venit din nou, astăzi dimineaţă, a stricat ce mai rămăsese din cuib şi a legat o scândură lungă şi ascuţită, pe care o vedeţi ca o ţeapă.
Vestea bună e că deşteptul cedează! Adică, barza noastră s-a mutat cu vreo 50 de metri mai sus, în centrul satului, în faţa Primăriei, lângă Poliţie! Sperăm din suflet să nu mai fie deranjate şi să ajungem să vedem puii zburând şi anul acesta!”
Semnează: Alina Mera şi Clasa verde de la Şcoala din Ciurila
Iată, un adevărat album de familie,
cu imagini ale cuibului locuit de familia de berze,
de mai mulţi ani,
distrus de CIURDARU LUCIAN,
sub oblăduirea Primarului şi a Poliţiei, care ...
... vor lua măsuri.
Cândva!
Deocamdată, copiii din Ciurila sunt fericiţi că berzele nu au plecat din satul lor!
Berzele nu s-au supărat ca CIURDARU pe sat!

Incredibil, dar, trist şi adevărat (2)

Va rog din suflet, ajutati-ma sa ajut aceste doua berze sa nu plece si sa nu ramina fara cuib.

Pe drumul spre Ciurila, am fotografiat două cuiburi de berze în Crăeşti. La Ciurila, am fotografiat cuibul de lângă Primărie, distrus, şi am discutat cu Alina Mera despre incident.
Am discutat cu Primarul. Diplomatic sau birocratic, mi-a spus că "vor cerceta în legislaţie ca să vadă ce pot face". Faptul că stâlpul cu cuib este în afara proprietăţii respectivului, pe domeniul public, deci, jmekerul nu avea nici un drept să se atingă de stâlp sau de cuib, i-a scăpat. Dar, a recunoscut că nu este o faptă lăudabilă.
Am discutat cu un poliţist. Diplomatic sau birocratic, mi-a spus că "el este nou şi nu ştie despre ce este vorba". Probabil, a căzut şi el în Ciurila, în acelaşi moment în care a căzut de pe stâlp cuibul distrus de jmekerul cu nume predestinat!
Am discutat cu doi "vecini" de-ai berzelor. Mi-au spus acelaşi lucru: de când sunt berze în sat, nu mai sunt şerpi prin grădini!
Am comunicat firmei ROMSTAL (aşa scrie pe maşina cu care vine jmekerul de la Cluj Napoca) şi Asociaţiei Ornitologice despre faptă şi aştept să primesc opiniile lor.
"Domnule" CIURDAR IOAN LUCIAN, eu nu sunt ecologist în declaraţii, ci, în fapte!
Te asigur că nu vei fi mai fericit (deloc! îţi garantez!) dacă nu laşi în pace berzele MELE din Ciurila!
Nu-ţi plac berzele? Rămâi în oraş: pe-acolo nu sunt cuiburi de berze care să te deranjeze!
Dacă ţi-ai cumpărat teren şi-ţi faci casă în sat, nu ai cumpărat dreptul de a face rău sătenilor. Oamenii din Ciurila sunt bucuroşi că au berze pe-aproape de casele lor!
Aş vrea să mă crezi şi să mă înţelegi:
aceste berze, nu trebuie sa plece şi nu trebuie să rămână fără cuib!

Incredibil, dar, trist şi adevărat

Ca ecologist, aflu, văd, de multe ori adevărate crime faţă de mediu. Astăzi, m-a sunat colegul Korosfoy, de la Asociaţia Ecologistă "Floarea de Colţ", şi mi-a spus o poveste incredibilă. Pentru că el tocmai pleca spre Focşani, m-a rugat să mă ocup eu de păţanie.
Mai întâi, am luat legătura cu persoana care a reclamat josnica faptă. Am rugat-o să-mi explice despre ce este vorba şi am primit e-mail-ul de mai jos:

Subject: barza din ciurila
In martie 2008, o pereche de berze a reusit sa-si construiasca un cuib in comuna Ciurila, pe str. Principala la nr. 9.
Batrinii satului spun ca de 100 de ani nu au mai fost berze in sat. Bucuria noastra s-a terminat in acest an (2011), in ultima saptamina din luna martie. Domnul CIURDAR IOAN LUCIAN, care isi construieste o casa la acest numar, a considerat de cuviinta sa-si cheme doi prieteni si sa rupa cuibul in doua si sa-l arunce la gunoi.
Berzele s-au intors dupa obicei, in ultima saptamina din luna martie, intr-o zi de miercuri (coincidenta sau nu, miercuri in 30 martie au venit si berzele din satul Salicea si satul Prunis, ambele din comuna Ciurila). Ale noastre au inceput sa-si construiasca un cuib nou, dar erau ca mesterul Manole. Ele carau crengute toata ziua si domnul CIURDAR IOAN LUCIAN le imprastia in 30 de secunde.
Suparati, mai multi vecini ne-am permis sa-l intrebam daca nu-i pare rau, daca nu-l doare sufletul, de ce a facut acest lucru si de ce continua sa strice cuibul berzelor. Ne-a spus sa-l lasam in pace si sa ne vedem de treaba, pe el il deranjeaza mizeria care apare pe trotuarul de la poarta si pe camera de centrala. Deocamdata, camera de centrala a acestui distins domn nu exista si probabil sa apara, undeva prin luna august, cind berzele nu-l mai deranjeaza.
Din 2008 incoace, berzele vin intotdeauna dupa Buna Vestire, 25 martie, si pleaca in mod constant la Sfinta Marie, 15 august.
L-am reclamat pe acest domn la Postul de Politie din comuna si la Primarie, apoi, am cautat o asociatie de protectia animalelor care sa ne ajute. Am gasit sprijin la un singur domn care ne-a spus ca reprezinta Asociatia Floarea de Colt, restul asociatiilor ne-au spus ca se ocupa doar de ciini (nici asta nu mi se pare foarte in regula).
Va rog din suflet, ajutati-ma sa ajut aceste doua berze sa nu plece si sa nu ramina fara cuib.
martori la distrugere: Alina Mera, director scoala Ciurila, Moldovan Vasile, electrician, Lelea Marie, prima casa de linga bloc, si altii

După câteva ore, eram pe drum spre Ciurila. Am fotografiat două cuiburi de berze în Crăeşti. La Ciurila, am fotografiat cuibul de lângă Primărie, distrus, şi am discutat cu Alina Mera despre incident:



... apoi, ...

pentru conformitate, Zamfir POP
- va urma -

Povestea unui câine salvat

De pe blogul unui câine isteţ (o fi un pleonasm?!), preiau un articol cu temă ecologică:

V-am povestit că duc o viaţă de câine. Tocmai, am aflat povestea unui câine japonez. Care, ca orice japonez, face minuni!

"O veste incredibilă soseşte din Japonia: paza de coastă japoneză a reuşit să salveze un câine ce plutea în derivă pe acoperişul unei case devastate de tsunami-ul ce a lovit Japonia acum 3 săptămâni.

Căţelul a fost descoperit la 1.8 km în larg, în zona prefecturii Miyagi. Paza de coastă japoneză l-a observat din elicopter, însă prima tentativă de salvare a eşuat. Câinele, speriat de apropierea elicopterului, a sărit de pe acoperişul casei pe un lemn ce plutea în apropiere.
A doua tentativă a salvatorilor japonezi a fost încununată cu succes, aceştia apropiindu-se de patruped cu ajutorul unei bărci cu motor şi prinzându-l cu o plasă.

Odată capturat, căţelul a fost hrănit cu biscuiţi şi salam. Oficialii japonezi nu înţeleg cum a reuşit acesta să supravieţuiască timp de 3 săptămâni."

Mă bucur pentru vărul din Japonia, pe care a pus mâna Paza de coastă. Şi eu am avut noroc: dacă nu punea Zamfir mâna pe mine, marinar aş fi ajuns! A propos de similitudini: de ziua lui, Zamfir m-a hrănit, pe coclauri, tot cu biscuiţi şi salam!

Notă: imaginile sunt preluate din articolul originar. Excepţie: ultima, poza cu Ulise - mâncător de biscuiţi şi salam!

Turdeni şi ghirişeni la Ora Pământului

Ieri, la Turda şi Câmpia Turzii, ne-am prefăcut că ne pasă de soarta Pământului. Am reuşit să ajung, în cele 60 de minute alocate acţiunii, în faţa celor două primării. Ce-am găsit, vedeţi mai jos:

La Turda:

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=3iGakzF54YY?rel=0&w=480&h=390]

La Câmpia Turzii:

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=dzUMwhRVSPI?rel=0&w=480&h=390]

Explicaţiile lui Alin Roşca, de la Fundaţia "Potaissa":

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=9lrski62SNY?rel=0&w=480&h=390]

Cred că am văzut-o pe-acolo şi pe Marta Pojoni, de la SlowFood. Nu am îndrăznit să mă apropiu de ea pentru că este supărată foc pe mine, de când "am jignit-o" spunându-i că a nu-ţi plăti datoriile se numeşte nesimţire! Va trebui să-i duc legitimaţia de membru SlowFood pentru că nu pot lucra într-o organizaţie de vreme ce sunt ostracizat de preşedinte pentru crima menţionată anterior.

Mâine seară pentru Pământ

Printr-un e-mail, Alina Bratu, coordonator Umbrela Verde, mă întreabă ce voi face mâine seară.
Ce-aş putea răspunde? Simplu:
mâine seară, voi scoate toate siguranţele din tabloul electric - implicit, nu va mai rămâne nici un aparat electric conectat, nici măcar în stand-by - şi voi merge în faţa Primăriei Turda, să onorăm Pământul de Ziua lui, împreună cu alţi turdeni care gândesc asemenea mie.
Pentru că, chiar dacă ştim că nu vom salva Pământul cu gestul nostru, dar, sigur, vom reuşi să mai trezim câteva conştiinţe.
De genul inginerului care s-a revoltat când l-am întrebat de ce la ştrandul de la Durgău s-au montat cazane pe combustibili fosili pentru încălzirea apei pentru duşuri şi nu s-au montat panouri pentru încălzirea gratuită, de la Soare, a apei respective.
El gândise inginereşte: la două cazane plus manoperă, costul este un milion, deci, comisionul este o sută de mii. Apoi, demontăm cazanele, cu o jumătate de milion şi comision de cincizeci de mii. Apoi, montăm panouri solare cu alt milion şi altă sută comision. Apoi ...
... ne lăudăm că am luat măsuri de economisire a combustibililor şi am trecut pe energie curată, solară, dragi tovarăşi!
Să fie mâine mai bine pe Pământ! Să ne fie, nouă, mai bine!

Ziua Apei - a 19-a

Stiati ca...?
* Astazi este cea de a 19-a sarbatoare a Zilei Mondiale a Apei.
* Motto-ul sarbatorii de anul acesta este: Water for cities: responding to the urban challenge (Apă pentru oraşe - răspuns la provocarea urbană)
* 884 milioane de oameni din întreaga lume nu au destula apă curata potabilă, deşi acest lucru s-a îmbunătăţit cu 10% în comparaţie cu ancheta din anul 1990. Dar chiar şi urmând planul internaţional pentru îmbunatatirea situatiei, în anul 2015 vor fi încă 672 milioane de oameni ce nu vor avea acces la apă potabilă.
* În fiecare an, mor aproximativ 1,5 milioane copii sub cinci ani din cauza bolilor diareice şi infecţiilor cauzate de apă necurat, igiena precară şi salubritate inadecvate.
* Într-o creştere a populaţiei cu aproximativ 80 de milioane de oameni pe an, va creşte cererea totală de apă potabilă la 64 de miliarde de metri cubi pe an, dar disponibilitatea apei este tot mai rara.
* "Saracia în apa" este, potrivit Institutului Worldwatch, o stare în care sunt mai puţin de 2,74 litri de apă pro persoană, pe zi.
* Cea mai mare consumatoare de apă este agricultura, care consumă aproape două treimi din totalul rezervelor.
* Criza de apă se intensifica prin creşterea poluării apelor de suprafaţă şi sol prin îngrasaminte, pesticide, excremente umane şi animale, săruri, canalizare netratata, deşeuri toxice şi reziduuri de detergent.
* 2,6 miliarde de oameni nu au acces la instalaţii sanitare adecvate. Organizaţia Naţiunilor Unite estimeaza ca, fără eforturi sporite, în 2015, aproximativ 2,4 miliarde de oameni vor trebui să trăiască la fel ca anul asta.
* Mai mult de 80% din toate apelor uzate în ţările în curs de dezvoltare merge netratate în mediul înconjurător.
* Aprox. 80% din bolile din ţările în curs de dezvoltare sunt cauzate de apa poluata.

(Surse: Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare: World Report, OMS)

Notă:
Articolul este preluat de pe blogul unei Carmen foarte documentată. Mulţumesc, Carmen! Fotografia pare a fi chiuveta din bucătăria ei. Voi verifica!
Despre riscul de criză de apă pentru România, citiţi un alt articol.

Noaptea pe stradă

Nu chiar în orice seara, ci, în cele de luni spre marti.

Marti dimineata trece echipa salubritatii si preia ceva din gunoiul pus din ajun de cetateni. Mai nou, la marginea carosabilului, ca sa nu osteneasca vajnicii lucratori.

Pentru ca, mai nou, nu-i mai platim pentru ce fac
.
Acum, avem un fel de impozit, numit pompos: "taxa de salubritate".

Ce se face cu banii pe care-i dam sau ce legatura este între taxa dublata prin HCL si mizeria ce ramâne dupa trecerea

masinii salubritatii ...

Ziceam ca trece echipa salubritatii si preia "ceva din gunoiul pus din ajun de cetateni", pentru ca, mai întâi, trece echipa de comunitari, politisti - ca sa pândeasca pe cei care arunca gunoaiele aiurea,
câini - care selecteaza piesele mâncabile din gunoaie. Evident, împrastiind ce nu le trebuie, ravasind totul, ... fara sa platim (înca!) vreo taxa si pentru ei!


Am pozat strada Avram Iancu, pe la orele 20 ale serii de luni.

Daca nu va ajunge, lunea viitoare o voi poza la mizul noptii.

Iar, daca nici asa nu veti fi oripilati,

voi repeta fotografierea si la orele patru ale diminetii!

Va place?

Mergeti la Câmpia Turzii sau la Mihai Viteazu ca sa vedeti europubelele cum stau aliniate la marginea trotuarelor!

Iar, câinii ... someaza!

Cu pluta printre gunoaie

Plutiştii - aşa se denumesc cei care gestionează blogul Cu pluta pe Arieş - au aflat că este ceva mizerie în jurul nostru. Marta Pojoni - de la Slow Food Turda - scrie postarea

Ne pasă de mediu?

Fiind o perioadă mai plăcută, nesperat de cald în mijlocul iernii, ne-am decis împreună cu câţiva prieteni să facem o ieşire în zona păşunii din Poiana spre Câmpia Turzii, ajungând în cele din urmă la Hărcana. Această ieşire se datorează dorinţei de a descoperi zone care să devină trasee pentru călărie atractive pentru turiştii care ne vizitează. Frumoase peisaje, mai ales că am avut parte de o uşoară încălzire care a facut iarba să crească. Cei trei cai ai prietenului meu au fost foarte fericiţi de ocazia acestei excursii, după o perioadă cam lungă în care au stat doar în grajd şi prin curte. Entuziasmul nostru nu a durat mult pentru că doar dupa câteva minute de la pornirea noastră din curte, spre Arieş, ajungând pe păşunea din Poiana, ne-am lovit de: mormane de moloz adunate în aceste locuri de concetăţenii noştri cărora li se pare foarte comod să le depoziteze aici după ce au terminat modernizarea locuinţelor; deşeuri de sticlărie provenite de la făbricuţele din zonă; cauciucuri aranjate în grămăjoare; nelipsiţi fiind şi sacii cu gunoi menajer de la gospodăriile localnicilor. Am facut slalom printre mormanele de deşeuri, şi aici mă refer la zone de sute de metri pătraţi unde nu găsesti o bucată de teren fără reziduuri depozitate la întâmplare.

Ajungând după o oră şi jumătate în zona Hărcana, o dezamăgire asemanatoare m-a “lovit”, pentru că pe lângă cele câteva case, în albia pârâuaşului care curge înspre Arieş vezi peste tot pet-uri, pungi de plastic, conserve, haine şi alte deşeuri menajere. Mă întreb în aceste momente: cum pot unii trăi în această mizerie? Cum accepta aceşti oameni atâta mizerie? De ce aşteptăm autoritătile locale să vină şi să adune de pe câmp mizeria facută de noi? Când o să ne gândim la generaţiile viitoare? Dacă nu ne gândim la mediul înconjurător, la vizitatorii locului, la vecinii noştri, măcar ar trebuie să ne pese să le lăsăm copiilor noştri un mediu mai curat.

(citiţi continuarea pe Cu pluta pe Arieş).

Brazii de Craciun la ghiveci

Asociatia Ecologista „Floarea de Colt” impreuna cu Ecolution si Nea Garden sustin si in acest an promovarea Brazilor la ghiveci.
Brazii de Craciun la ghiveci ofera o modalitate excelenta de a sarbatori “Eco-friendly” si în acest an.
„Nu numai ca vei fi salvarea vietii unui copac, dar vei avea si parfum autentic de brad in casa ta si un brad care nu se va usuca la fel ca si unul taiat. Brazii verzi sunt stabili în ghivecele lor si pot fi plantati in aer liber dupa trecerea sarbatorilor. Sau, prin punerea bradului sadit intr-un loc favorabil puteti sa-l mentineti acolo tot restul anului si sa-l aduceti inapoi din nou pentru mai multe Craciunuri succesive.” Anda Trifan, Nea Garden
AEFC si pertenerii isi propun ca pe parcursul iernii 2010 perioada in care simbolul universal este Bradul, sa atraga atenia asupra unui tip special de Brad. Bradutul ECO - „Bradul la ghiveci.”
„Vom demara o campanie de constientizare si informare (prin reportaje, interviuri, etc.) a oamenilor asupra adevaratilor brazi Eco. Descrierea calitatilor si caracteristicilor brazilor in comparatie cu alte tipuri de brazi care se vand sub aceeasi eticheta de ex: Brad de plastic, sau brad in ghiveci care are radacinile retezate. Prezentarea puntcelor de vanzare unde exista brazii Eco. In primavara va exista o a doua faza a proiectului care va consta in recuperarea si replantarea voluntara a bradutilor. Implicarea familiilor cu copii in acest proiect va face ca acestia din urma sa poata recunoaste, ingriji, replanta, si urmari de-a lungul anilor evolutia Bradului in mediul sau natural.” - Korosfoy Sandor – Presedintele AEFC
Pentru acest tip brazi trebuie de la inceput gasita o modalitate usoara de pastrare in cea mai buna forma aceasta pentru ca pomul sa poata fi replantat sau sa treaca cu bine peste an, pana la un Craciun viitor.
In acest sens va vom prezenta mai jos cateva trucuri care sa va ajute la mentinerea cat mai corecta a starii de sanatate a bradului:
Mentionam aici ca timpul de pastrare intr-un loc inchis pentru un brad este intre 10 zile (recomandat) si 3 saptamani (maxim).
Faza I: Aclimatizare
1. Perioada de aclimatizare poate fi de la 3 zile (minim) pana la 7 zile (recomandat).
2. Odata achizitionat, bradul la ghiveci se va pune intr-un loc unde nu va fi expus unor temperaturi prea diferite de mediul in care a trait pana atunci. Ex: garaj, pivnita, sau orice alt loc unde temperatura sa fie mai joasa decat cea a camerei si mai mare decat cea din exterior. Prefreabil intunecate.
3. Udati bradutul de indata ce acesta este achizitionat!
· Se va verifica pamantul daca acesta este suficient de umed, daca nu atunci se va uda negresit.
Faza II: Spatiu interior
Selectati locatia dorita tinand cont de urmatoarele:
1. Temperatura camerei sa nu de paseasca 18- 20°C !
2. Alegeti un nivel de suprafata ferit de caldura (calorifere; seminee; ventilatoare; radiatoare) si lumina directa a soarelui. (Incalzitoarele vor usca copacul şi ramurile sale, vor deveni maro si uscate )
3. Asigurati-va ca tava de scurgere este bine plasata sub ghiveci. Udarea se va face zilnic, moderat. (Optional se poate scadea temperatura pamantului prin adaugarea catorva cuburi de gheata sau 1, 2 bulgari de zapada)
· Se toarna apa incet in ghiveci pana cand incepe sa se vada prin gaurile de pe partea de jos. Va recomandam o stropitoare cu un lung si ingust tub de scurgere.
4. În fiecare zi, verificati solul, care ar trebui sa ramana umed, dar nu ud.
· Cei mai multi brazi pot fi udati la fiecare cateva zile.
· Nu lasati niciodata sa stea apa in tava de scurgere si aveti grija sa nu se reverse tava.
5. Mentineti temperatura, udarea si luminozitatea. Nu incercati sa taiati bradul sau sa fertilizati.
6. Decoratiunile sa fie cat mai usore si potrivite dimensiunii bradului.
7. Deconectati instalatia pe timp de noapte si de fiecare data cand iesi din casa.
8. Dupa perioada sarbatorilor, bradul se scoate cat de repede afara.
9. Acesta va avea nevoie de timp sa se aclimatizeze inainte sa fie replantat. (vezi Faza I, 2).
Faza III: Replantarea
1. Pregatiti locul de replantare. Daca solul este înghetat acesta va poate lua cateva zile pentru a obtine o groapa potrivita.Pamantul scos se tine in saci, in loc ferit de inghet.
2. Groapa trebuie să fie mai mare decat marimea ghiveciului.
· Se masoara inaltimea ghiveciului, (adancime max 5 cm deasupra h ghiveciului.)
· Latimea gropii trebuie sa fie cu 15 – 20 cm mai mare decat diametrul ghiveciului.
· Nu este nevoie sa adaugati ingrasamant solului, trebuie doar sa utilizati aceeasi sol scos din groapa.
3. Din groapa inainte pregatita se scoate umplutura, se incearca asezarea bradului in groapa (groapa nu trebuie sa fie nici prea inalta nici prea adanca), dupa care aceasta se umple cu apa pana la refuz.
· Se lasa apa sa fie absorbita in pamant, se aseaza bradul cu tot cu pamant*, se adauga pana la jumatatea dimensiunii pamant si se uda iar cu apa pana la refuz. Se lasa apa a doua oara sa fie absorbita in pamant dupa care se completeaza cu pamant pana se acopera groapa (max 5 cm deasupra nivelului pamantului din ghiveci).
* pentru a putea scoate radacina fara a o vatama, se ineaca ghiveciul intr-o cantitate de apa, unde se lasa 2, 3 minute dupa care cu grija se socate radacina cu tot cu pamant din ghiveci.
· Se taseaza bine pamantul apoi se uda usor.
4. Bradul astfel plantat NU trebuie sa se miste la o smucire puternica (in caz contrar procedeul trebuie reluat deoarece bradul nu este bine fixat in groapa si exista riscul de a nu se prinde)
5. In zilele urmatoare, se poate uda numai daca temperaturile nu ating cota e inghet la sol
6. Primavara si vara urmatoare se uda mai intens si cu mai multa grija fata de planta.
Va rugam sa ne contactati pentru detalii suplimentare. Korosfoy Sandor, Presedinte AEFC, aefc@ngo.ro

Notă: pentru frumoasa imagine a bradului împodobit, mulţumim internetului.

Să fim ecologişti şi de Sărbători

Cum sa fim eco de Sarbatori

articol scris de Alina Bratu

Pentru ca se apropie sfarsitul de an, va invit la o noua discutie despre cum putem sa ne pastram spiritul eco intr-o perioada in care tuturor ne place sa avem sarbatori cat mai stralucitoare si sa daruim cat mai mult.

Si, ca sa va deschid apetitul, v-as reaminti cat de fructuoase au fost discutiile pe care le-am avut de-a lungul anului despre sfaturi ‘verzi’: pentru acasa, pentru calatorii sau iesiri in oras si pentru birou.

Ei, bine haideti acum sa ne impartasim sfaturile verzi pe care le tinem in tolba pentru Sarbatori.

Ca de obicei, voi incepe eu cu doua, trei ganduri. Iar primul este sa ne ghidam cand mergem la cumparaturi dupa materiale eco-friendly. De la cadouri, pana la decoratiuni, ornamente pentru brad, s.a. Iata cateva idei:

- obiecte din lemn, portelan sau sticla;

- accesorii din textile, pietre semipretioase sau lemn;

- plante;

- ambalaje din saculete de panza;

- cd-uri, bilete la diverse spectacole sau carti.

Apoi, sa fim atenti la partea cea mai interesanta: bradul, luminitele si decoratiunile.

Alegeti un brad in ghiveci. Mai ales daca aveti o casa spatioasa sau curte. Daca nu, brad artificial, in caz ca nu aveti deja unul.

Folositi instalatii de lumini cu led-uri. Consuma mult mai putin si nu se ard repede.

Daca simtiti nevoia sa decorati diferit de alti ani, cumparati globuri eco: din hartie, sticla sau chiar crosetate!

Astea au fost ideile mele. Acum e randul vostru!

Notă: mulţumim colegei de la umbrelaverde.ro pentru sfaturi. Poate, dacă ne gândim un pic, fiecare am putea veni cu alte idei.

Tomberon de tomberon

Probabil că, aşa cum există jmeker de jmeker, ca superlativ (!), trebuie să existe şi tomberon de tomberon. L-am descoperit pe Valea Racilor, prin Turda!

Mi-am făcut un mare păcat, pe ziua de astăzi: am fost la primărie şi am deranjat-o pe inspectoarea de mediu, care a uitat că mi-a promis buletinul de analiză pentru mostra de apă poluată. Inspectoarea de mediu, Camelia Mic, este revoltată pentru că "mi-ar fi spus de nenumărate ori că nu-se dă buletinul de analiză" (vorba vulpii: poate că mi-a spus, dar, nu eram de faţă!). Eu nu-mi amintesc decât de promisiunea ei, din 12 octombrie, că mi-l trimite pe fax. Mai mult, săptămâna trecută i-am dat o carte de vizită pe care îi atrăgeam atenţia că nu am primit ce-mi promisesem. Ca urmare, … nu am primit nici un telefon, nici un fax, nici un e-mail explicativ.

Astăzi, mi s-a părut că am deranjat-o, iar, spunându-i ce se întâmplă în spatele Billa: se varsă gunoaiele în mod sistematic în Valea Racilor.

Iată ce am găsit astăzi pe Valea Racilor, acolo unde se ridică ziduri de sprijin pe maluri:

În concluzie: constat că inspectoarea de mediu, care are biroul la Primăria Turda, se ocupă de … treaba ei cu ce, iar, eu, când voi mai găsi astfel de atentate la mediu va trebui să sesizez Garda de mediu de la Cluj?! Sau Garda Naţională de mediu ori cea Europeană?!